Spectacolul de teatru “Ashes Afar” se joaca pe 12 aprilie la Londra. Intrarea este libera

Ilinca Tanase
By Ilinca Tanase aprilie 4, 2017 11:07

Spectacolul de teatru “Ashes Afar” se joaca pe 12 aprilie la Londra. Intrarea este libera

Spectacolul de teatru “Ashes Afar” este pus in scena, pe 12 aprilie, la Belgrave Square din Londra. Rezultat al unei colaborari teatrale romano-irlandeze nascute in Marea Britanie, “Ashes Afar”, un spectacol de acuta actualitate ce prezinta in cheie comica traumele dezradacinarii, este produs de catre Vanner Collective si se joaca la Londra miercuri 12 aprilie.

Piesa se joaca in limba engleza, iar romanii iubitori de teatru sunt asteptati la spectacol la sediul din 1 Belgrave Square, de la ora 19:00! Intrarea este libera, dar doritorii sunt rugati sa rezerve bilete la linkul: https://www.eventbrite.co.uk

Spectacolul Ashes Afar, o comedie neagră concepută in 2015 special pentru Edinburgh Fringe – cel mai amplu festival de teatru din lume, urmărește povestea unui cuplu de tineri emigranți în Londra, un român și o irlandeză.

La prima reprezentatie, cotidianul The Scotsman scria: „Piesa Andreei Borțun este impregnată de senzații acute de înstrăinare și singurătate… și de foarte mult umor”. Publicaţia Edinburgh Spotlight atribuie cinci stele din cinci spectacolului, menţionând că „Ashes Afar este o piesă de teatru-experiment răscolitoare, complexă și absolut inteligentă… Jocul actoricesc al lui Crissy O’Donovan este sclipitor, precis și în forță”.

Dupa doi ani, spectacolul este readus astazi in atentia publicului. Piesa de teatru este scrisa de Andreea Borţun, regia este semnata de Bobi Pricop, iar rolurile sunt interpretate de actorii Crissy O’Donovan si Liviu Romanescu. Proiectul beneficiaza de sustinerea Institutului Cultural Romania, AFCN Romania si The Oxford School of Drama.

Unde e acasa?

„Ashes Afar” nu e un studiu de caz, ci e o poveste de dragoste dintre doi imigranți, Aine și Mihail, scrie revista de teatru Yorick. Ea e din Irlanda, el din România. S-au întâlnit acum câțiva ani în Londra. El venise să-i repare closetul. Îl recomandase Sandra, o prietenă comună. S-au îndrăgostit repede și au trăit în sărăcie prin diferite apartamente mizerabile, mici, cu vecini gălăgioși. Ea împărțea flyere, adică făcea un fel de marketing, iar el asista la sinucideri de pe zgârie-nori la locul de muncă. În paralel, în relația lor existau și momente dificile, dar aveau grijă să-și facă reciproc viața un calvar. Paradoxal, se iubesc. Povestea lor e spusă invers, în ritmul unui joc menit să reconstruiască trecutul care s-a șters brusc din mintea Ainei. Mihail îi spune disperat că el e singurul care o poate ajuta să se vindece, fiindcă e singurul care o cunoaște. În această replică e concentrată chintesența iubirii lor distructive, dar necesară într-o lume în care ești absolut singur. A pleca de acasă echivalează cu o pustiire a sufletului de afecțiune, căldură, siguranță. Acest gol poate fi umplut chiar și cu o relație disfuncțională, numai să ai pe cineva la care să te întorci „acasă”.

Povestea se construiește regresiv, cu alternări între prezent și trecut, adesea ambigue, dar scoase la liman de actorii Liviu Romanescu și Crissy O’Donovan. Mihail e românul care abia învață engleza, e îndrăgostitul naiv și euforic, e iubitul care muncește pentru a plăti chiria, cel care suportă cu răbdare crizele și nemulțumirile Ainei, singurul care îi poate restitui amintirile și, nu în ultimul rând, Pavel, prietenul polonez, al treilea personaj care prin absența sa scurtcircuitează definitiv relația dintre cei doi. Liviu Romanescu joacă stări, măști, trece rapid de la una la alta, fără să neglijeze substanța personajului sau a firului poveștii. El joacă asumat problemele din trecut pentru a se întoarce în prezent și a demonstra consecințele lor. Crissy O’Donovan, irlandeză de origine, e femeia independentă care exersează supraviețuirea departe de casă, împreună cu un român. Înjură mult și își menține o postură dură menită să stăvilească frustrările și neputințele. Crissy O’Donovan îi insuflă personajului său o sensibilitate care străbate atitudinea vehementă afișată ostentiv și care te face să intuiești frica de pierdere și de singurătate a Ainei.

Bobi Pricop nu construiește artificii regizorale și pune în față actorii înainte de toate. Scaunul elegant, tapițat, adus parcă din altă epocă, funcționează ca un vehicul în timp și spațiu care printr-o rotire reconfigurează cele două coordonate. „Ashes Afar” nu e un spectacol care să cadă în plasa cioacelor, iar actorii reușesc să fie constanți în performanța lor, deși joacă două planuri temporale.

„Go home” spune Aine în final, după ce Mihail vorbește cu mama sa la telefon. „Sunteți bine? Atât vreau să știu. Sunt la spectacol, da, azi parcă nu a ieșit atât de bine. Nu, nu pot să vin acasă. Da, vă iubesc.”

loading...

Comentarii

Nu sunt comentarii!

Fii primul care adauga unul.