Marian Stan reintra pe scena muzicala din Londra intr-o formula rock: Am scris si inregistrat peste 20 de piese dedicate in exclusivitate romanilor stabiliti in Marea Britanie

Ilinca Tanase
By Ilinca Tanase februarie 13, 2019 19:35

Marian Stan reintra pe scena muzicala din Londra intr-o formula rock: Am scris si inregistrat peste 20 de piese dedicate in exclusivitate romanilor stabiliti in Marea Britanie

LONDRA – Pana sa apara Marian Stan cu chitara lui alba in Willesden Green Library, in 2017, romanii din Londra nu aveau un cantaret al lor, care sa compuna o muzica doar pentru ei. Aveau o multime de alti cantareti romani, dar niciunul care sa le vorbeasca despre realizarile sau frustrarile lor legate de plecarea din Romania si stabilirea intr-o alta tara.

In 2017, Marian venea de la Cambridge invitat de ‘Romanians Love Books’, sa lanseze un volum de poezii, dar si primul sau disc, ‘Ultima sansa’. Venise sa le spuna romanilor din Londra ca se poate sa incepi o viata noua si aici, departe de casa si ca nimic nu-ti poate sta in cale sa-ti implinesti visele, daca depui indeajuns de mult efort si o faci cu perseverenta.

O facea in versuri emotionante si convingatoare, pe o muzica antrenanta interpretata cu frenezie. Marian avea sa-i cucereasca instantaneu pe cei prezenti si de-atunci, concertele lui de la Londra aduna un public din ce in ce mai numeros.

Reporter: Cine este de fapt Marian Stan?

Marian Stan: Cei mai multi ma vad a fi un poet. Si la propriu si la figurat. Un poet care a dat in patima muzicii, as adauga eu. Asta nu doar pentru faptul ca am talentul de-a recunoaste anumite teme fundamentale ale existentei si de-a gasi cuvintele potrivite pentru a le evidentia si plasticiza, ci mai degraba pentru ca am un mod propriu si inconfundabil de-a iesi constant in afara realitatii, de unde nu vin niciodata cu mana goala: aduc versuri noi si armonii placute. Dar pentru asta trebuie sa platesc un pret. Asta m-a facut sa fiu putin cam aerian. In ultimii ani am cam pierdut contactul cu realitatea. Sunt cam greu de adus cu picioarele pe pamant, un comportament pentru unii, iritant, pentru altii, usor de invidiat, depinde in ce toane ii prinzi. (Rade.)

Rep: Si cum e acolo, in afara realitatii?

Marian Stan: Locul unde ajung eu este foarte viu colorat si de-o bogatie greu de surprins in cuvinte. Ma incita constant si ma hraneste cu o varietate incredibila de ritmuri, rime sau armonii. Cred ca fiecare dintre noi putem ajunge intr-un astfel de loc, dar el nu va fi niciodata acelasi pentru toti. Asa cum doua case sau doua camine, nu seamana unul cu celalalt, nici locurile noastre, din afara realitatii, nu se aseamana. E o lume din care poti veni cu aproape orice, spiritual vorbind. Unii vin cu cantece, altii vin cu o noua perspectiva asupra vietii, un nou gand, o noua idee. Evident ca te poti duce acolo si doar ca simplu vizitator. Nu trebuie sa te intorci cu ceva in mod special, dar cand dai de-o asemenea bogatie, cum sa te poti abtine? Mai ales cand cineva chiar te invita sa-ti alegi ce vrei, ba chiar iti pune si-n traista – si aici ii multumesc Celui de Sus pentru tot ce face pentru mine.

Rep: Iti mai aduci aminte care a fost momentul care a declansat reintoarcerea ta la muzica? Voi v-ati mai iubit odata, in prima tinerete, nu-i asa?

Marian Stan: Asa e. In urma cu vreo 30 de ani de ani eram chitarist intr-o trupa rock din Bucuresti – Solaris. Apoi am luat la facultate, m-am casatorit, mi-am gasit de munca, am facut un copil, am inceput sa cutreier lumea si viata m-a purtat cumva paralel cu muzica. M-am dezmeticit abia acum vreo sapte ani cand muzica se saturase sa mearga pe celalalt trotuar, tot sperand ca voi intoarce capul sa dau cu ochii de ea. Asa ca intr-o zi a trecut strada, s-a postat in fata mea, m-a prins de guler si mi-a zis: „Gata cu prefacatoriile! Nu te mai amagi ca ti-e bine. De-acum ar trebui sa stii ca fara mine n-ai sa ajungi nicaieri!”. Si de-atunci am luat-o in serios si am lasat-o pe ea sa-mi arate drumul.

Rep: Si cum arata drumul?

Marian Stan: Intortocheat si alunecos. Ca o jungla dupa o ploaie torentiala. Dar de unde ma aflu, vad si ce se afla dincolo de ea. Se afla o plaja frumoasa, cu multa lume intinsa la soare, o lume care sta si se relaxeaza, cu un cocktail in fata. Acolo trebuie sa ajung, doar ca nu pot ajunge acolo pana nu iau in piept frunzisul si lianele.

Rep: N-ar fi oare mai simplu sa stai aici, unde esti? De ce trebuie sa ajungi neaparat acolo?

Marian Stan: Simt ca trebuie sa ies la lumina. E ca atunci cand s-a facut ziua si tu inca mai dormi cu obloanele trase. Daca as ramane aici, m-ar lua din nou somnul si cum sa dormi cand soarele e pe cer de doi coti? Sau si mai rau, as cadea in depresie, iar eu prefer mai degraba sa trec printr-o jungla, decat printr-o depresie. E mult mai sanatos. Simti ca-ti bate inima cu folos. Mai ales cand stii ca odata ajuns la capatul celalalt, te poti uita in urma si poti spune: „Am reusit! Am iesit la lumina! Am ajuns in locul ala la care cu totii visam sa ajungem”. Caci doar de acolo poti vedea apusul in toata maretia lui.

Rep: Au dreptate cei care spun ca esti un poet. Trebuie sa fac un efort sa te aduc sa discutam si despre lucruri reale, palpabile. Lumea vorbeste ca ai intrat intr-o noua etapa de dezvoltare a proiectului tau muzical: ti-ai facut trupa. Chiar era necesar?

Marian Stan: Da. Devenise inevitabil. Cand ai doar o chitara si o voce esti limitat in exprimare. Eu am avut sansa de a compune cantece cu mesaj puternic, lucru care m-a adus destul de repede in atentia publicului. Dar in muzica nu este indeajuns doar sa ajungi la urechile ascultatorilor tai. Trebuie sa le intri sub piele si de-acolo mai departe, prin tot organismul, prin toate celulele. Obiectivul este sa le schimbi formula chimica astfel incat nici unul dintre ei sa nu mai stie cand a trecut timpul, ascultandu-te, ba chiar sa nu mai stie nici macar ce-au facut in tot timpul ala. Sa fii ca un drog. Sa le iei mintile. Iar asa ceva nu poti face doar cu un singur instrument. Ai nevoie de mai multe, caci odata cu instrumentele, aduci pe scena nu doar mai multe sunete, ci si pe cei care le produc, pe instrumentistii respectivi, care au si ei ceva de spus. Fiecare participa cu propria lui energie si imaginatie la succesul actului artistic si impreuna reusim ce nu poti reusi niciodata de unul singur.

Rep: Cum i-ai gasit pe ceilalti membri?

Marian Stan: Amandoi locuiesc in Londra. Pe Viorel Neacsu, chitaristul, mi l-a recomandat sotia lui, Elena, in urma unui post, pe Facebook. Viorel este un chitarist de exceptie. Pe Stefan Iusco, de la percutie, mi l-a recomandat Sorin Ciociu de la East European Cultural Centre. Si el este un instrumentist talentat si pasionat. Sunt foarte norocos ca am dat peste ei. La scurt timp dupa ce am stabilit primul contact, ne-am intalnit la o cafea, am stat de vorba sa aflam fiecare ce planuri de viitor are si cat de serios se poate apuca de treaba si o saptamana mai tarziu, ne intalneam deja, toti trei, in prima sesiune de repetitii, in studioul scolii la care Viorel este inscris sa studieze productia muzicala – The Institute of Contemporary Music Performance din Londra.

Rep: Aveti deja un nume pentru noua trupa?

Marian Stan: Pentru ca eu cant deja de multi ani sub propriul meu nume, acest nume a devenit de-acum un brand si cred ca a renunta la el pentru un nume nou ar fi o decizie gresita. Este o practica uzuala pentru cei care s-au lansat sub propriul lor nume sa si-l pastreze atunci cand gasesc o formula de acompaniament. Se adauga, de obicei, doar un singur cuvant, cum ar fi Band, care sa atraga atentia ca interpretul va fi acompaniat si de alti instrumentisti.

Rep: La ce ar trebui sa se astepte publicul tau de-acum incolo?

Marian Stan: Marian Stan Band va fi o trupa versatila ancorata intr-un rock acustic, dar influentata si de sonoritati venind din alte genuri, cum ar fi folk, blues sau jazz. Textele cantecelor raman insa elementul central al actului nostru artistic. Muzica este doar un mod ingenios de-a le impacheta si distribui intr-un format care sa capteze mai usor atentia publicului. Cei care vin la spectacolele noastre ne cauta de fapt sa le reamintim cum au ajuns aici, in Anglia, prin ce au trecut, prin ce vor mai trece si cum ar putea ei ajunge la capatul drumului, cu zambetul pe buze si visele implinite. Ce ti-ai putea dori mai mult de la un spectacol de doua ore?

Rep: Din cate stii mai exista vreo astfel de trupa, la Londra?

Marian Stan: N-am auzit sa mai existe. Sunt multi muzicieni romani prin Londra, angajati in tot felul de proiecte, fie ca-i vorba de muzica populara, usoara sau manele. Unii sunt specializati pe jazz, altii pe muzica de film, fiecare cu zona lui de interes, dar de un compozitor de muzica pop, rock sau folk, care sa fi scris si inregistrat peste douazeci de piese dedicate in exclusivitate romanilor stabiliti aici, n-am auzit inca. Asta ramane un element de originalitate pe care romanii din Londra nu il vor gasi decat la noi.

Rep: Cititorii nostri vor avea posibilitatea sa vizioneze si un clip de la concertele tale anterioare. E vreo interpretare anume care te urmareste in mod special, pe care ai vrea s-o atasam acestui interviu?

Marian Stan: Da. La ultimul concert am adus cu mine si o piesa noua – „Mi-e tot mai greu fara tine”. Sala o stia deja, caci eu lansasem piesa online cu doar o saptamana inainte, doar ca n-o cantasem niciodata in fata lor. Am fost de-a dreptul impresionat sa vad cum dupa doar cateva acorduri s-a facut liniste si toata lumea a aprins beculetele telefoanelor mobile, creand acel efect pe care odinioara publicul il creea aprinzandu-si brichetele. Si mai mi-aduc aminte cum pe finalul piesei, multi dintre ei mi s-au alaturat repetand alaturi de mine acele cuvinte pline de dor, „fara tine, fara tine…”, de parca piesa fusese deja difuzata la radio de sute de ori si toata lumea o cunostea, cand de fapt eu le-o cantam live, pentru prima data. A fost o seara de vis si sunt convins de-acum ca toate serile pe care le vom petrece impreuna de-acum incolo vor fi la fel de frumoase.

Rep: Cand va avea loc urmatorul concert si unde?

Marian Stan: Prima aparitie in noua formula va avea loc in 3 martie, la Delipod Hub, in Londra. Este un bistro atasat bibliotecii din Willesden Green, un loc unde se pun in scena multe concerte live si unde eu am mai cantat de doua ori si ne-am simtit foarte bine.

Rep: Pregatesti si vreo surpriza?

Marian Stan: Bineinteles. A devenit de-acum un obicei ca la fiecare concert sa lansez o noua piesa. De data asta, avem un cantec pentru toti cei care simt ca a venit momentul sa aduca o schimbare de proportii, in viata lor.

I-ai dat si-un titlu?

„E vremea ta!”.

loading...

Comentarii

Nu sunt comentarii!

Fii primul care adauga unul.